“Obiectivele”

Nu e lipsit de interes sa vedem cum si pentru ce au devenit obiective, adica tinte predilecte ale Securitatii si informatorilor ei, o parte dintre deportatii în Baragan. Am amintit deja trecutul lor politic, dar si zvonurile si observatiile negative fata de situatia în care se aflau, ambele consemnate în rapoarte sub rubrica “Manifestari dusmanoase si stari de spirit”. Destul de frecvent, sunt mentionate în primele luni parasiri de domiciliu, dar si tentativele de a lua legatura cu cei din exteriorul zonei de domiciliu obligatoriu. Controlul corespondentei era o practica generalizata si, ca efect, puteai deveni usor un obiectiv. Din informatiile primite de la sursa (a se citi informator) si prin mijloace tehnice - consemneaza un raport - rezulta ca elementele dislocate din raza regiunii Bucuresti întretin legaturi de corespondenta cu rude si prieteni fugiti din tara, cu care ocazie se fac schimb de informatii politice si economice. Printre exemple, Rieder K. din Olaru, care îl informeaza pe Jacob Zimmer din Germania ca e la 80 de km de Bucuresti, ca nu poate merge în jur mai mult de 15 km, ca satul are 700 de numere si numai doua fantani cu apa buna. Nu va pot spune nimic deosebit (dos. 191, p. 7), subliniaza autorul scrisorii, constient parca de faptul ca e supravegheat, dar nedandu-si seama ca pacatul era deja savarsit, din moment ce precizarea locului unde se afla si celelalte detalii pe care le da erau deja considerate informatii politice si economice. Urmarile sunt, ca si în cazul Tereziei Ianovitsc, tot din Olaru, care adresase si ea o scrisoare lui Lizi Wagner din Waltersdorf, încadrarea informativa a susnumitilor si urmarirea tehnica a corespondentei. Un agent veterinar din Olaru (Rosetii Noi), care se afla la Rosetii Vechi la venirea deportatilor si s-a ocupat de vitele lor, îmi spunea în urma cu 10 ani, cand l-am intervievat, ca, pri