Chiar si sub forma de aluzii, acuzatiile aduse de Elena Udrea taberei adverse presedintelui Basescu, in interviul acordat Jurnalului National, sunt de o gravitate extrema. Fosta sefa a cancelariei prezidentiale sustine, fie si voalat, ca Tariceanu reprezinta in Guvern interesele economice ale unui grup de interese condus de Dinu Patriciu. Si ca, mai mult decat atat, seful Executivului nu s-ar fi sfiit sa puna mana pe telefon si sa intervina la Procuratura pentru ca prietenul, colegul de partid si fostul sau partener de afaceri sa nu fie legat.
Oriunde in lume, astfel de declaratii - ale unui om care a ocupat o pozitie in stat similara celei a Elenei Udrea - ar fi generat un scandal monstru. Noi, romanii, ne incalzim insa, ca de obicei, mai greu si, in buna traditie, debutam prin incercari de musamalizare, persiflare sau, dupa caz, minimalizare a acuzatiilor. O citire lejera a reactiilor celor nominalizati denota intentia evidenta a acestora de a se apara prin continuarea operatiunii de discreditare a Elenei Udrea. Astfel, Dinu Patriciu, acid ca de obicei, spune ca a invatat de la tatal sau ca nu e bine sa comentezi spusele femeilor frumoase, fiindca in spatele acestora s-ar ascunde "motivatii serioase". Ludovic Orban, cunoscut in mediile jurnalistice drept portavocea sefului sau de partid Tariceanu, dar si fost administrator in unul dintre multele Rompetrol-uri, iese public, fals mahnit, si anunta ca fostul consilier de stat nu are nici pozitia, nici dreptul moral de a face declaratii impotriva presedintelui PNL.
De ce n-ar avea Udrea dreptul la cuvant? Fiindca, dupa cum spune viceprimarul general, ar fi fost bagata pe listele de consilieri pe pile, la interventia lui Stolojan, si fiindca partidul nu a sustinut-o pentru ocuparea demnitatii la Presedintie. Insusi premierul, intrebat insistent cum raspunde acuzatiilor, anunta din varful buzelor tuguiate ca
