Pentru cei mai saraci dintre semenii nostri viata e o lupta pierduta inainte de a incepe. Asa se face ca ziua de miine e doar o prelungire a zilei de ieri, cu aceleasi intrebari si aceleasi dureri. Constantin Ciobanu are 28 de ani. Sta tintuit intr-un pat, intr-o camera din Satul Olimpic. Povestea lui e o drama pe care cei trei copii ai sai care se joaca prin camera o simt cel mai bine cind farfuriile sint goale. "Am lucrat trei ani de zile la o firma care activa in cadrul fostei societati Fontax. Lucram cu ziua si eram platiti destul de prost. De multe ori, cind trebuia sa luam banii vinerea, patronul pleca si ramineam fara bani. Atunci, noi ce trebuia sa facem, sa nu mincam pina luni?", spune Constantin. Sotia lui, Elena, il intareste: "Pleca de dimineata si de multe ori se intorcea la unu noaptea". Pe 27 septebrie, in timp ce incarca o tubulatura, aceasta i-a cazut in spate si i-a rupt coloana. De atunci, familia a pierdut orice posibilitate de cistig, oricit de mic ar fi fost el. A ramas paralizat in pat, singurul cistig fiind ajutorul social si alocatia copiilor. Cei care ii cunosc spun ca, practic, familia a ajuns sa traiasca din mila vecinilor. Zilele trecute, un cunoscut le-a adus un bon de masa. Sotia - daca are 30 de kilograme. E la fel de bolnava ca si Constantin. Printre altele, sufera de spasmofilie si anemie. Prajeste niste cartofi. "Au fost si zile in care nu am avut ce sa le dam de mincare copiilor. Dupa accident, patronul mi-a dat 27 de milioane de lei, bani care s-au dus pe spitalizare si pentru operatie. Apoi, nu s-a mai interesat de starea mea. Medicii mi-au dat sanse de recuperare, insa trebuie foarte multi bani. Am doua retete care costa 800.000 de lei pe luna, or, din ajutor social si din alocatii, nu-ti poti permite prea multe", mai spune Constantin. Cel mai mare dintre copii are cinci ani, al doilea are patru ani, iar cel mai mic are doi ani.