Cea de a patruzeci si treia expozitie organizata la Galeria de arta „Sabina &Jean Negulescu“ in cei patru ani de activitate ii este dedicata Ilenei Micodin, un nume important al artei plastice contemporane. In urma cu citeva luni, Ileana Micodin s-a alaturat artistilor care au trecut Stixul, lasind o valoroasa opera, din pacate, putin cunoscuta la adevarata ei dimensiune. Doar cei care ne-am aflat in apropierea ei am putut cunoaste, in timp si nu fara dificultate, cit de complex a fost gindita constructia acestei opere.
De multe ori mi-am pus intrebarea, in toti acesti ani cit am stat in apropierea ei, de unde venea forta acestei creatii, pentru un om prins in atit de multe probleme, care nu se mai afla la tinerete? Zilnic, ea petrecea citeva ore in atelierul de gravura din strada Sperantei (cit a mai existat si el), in conditiile precare, de frig si disconfort, de acolo. Apoi, continua in atelierul de acasa, unde picta, facea acuarela, desena, iar in ultima perioada lucra mult si in tehnica colajului.
Expozitia deschisa la Galeria de arta „Sabina &Jean Negulescu“ prezinta, intr-o formula restrinsa, opera Ilenei Micodin, lucrari realizate dupa anii ’90. Ea pune in valoare o dimensiune spirituala si o anvergura ce surprind pe multi dintre vizitatori.
Ileana Micodin a inceput prin a studia pictura, dar expresia cea mai personala o regasim in domeniul graficii, al gravurii, al desenului sau al colajului. A fost un foarte bun gravor, care a dat acestor tehnici o dimensiune picturala. A investigat, mai ales in ultimii douazeci de ani, in zone diferite ale limbajului plastic, s-a reapropiat de pictura, a simtit nevoia spatiului, a tridimensionalitatii, a desenat.
Ileana Micodin a fost un artist legat de structurile naturii, de o dimensiune a vizualului a carui identitate se construieste dupa o atenta si indelunga observatie. Apropiere