De la I ♥ NY pînă la I'm lovin' it, dragostea e peste tot. Te împiedici de ea, nu mai poţi respira de-atîta amor. Toţi iubesc cîte ceva. E dificil să-i spui femeii tale c-o iubeşti, fiindcă, dacă e suficient de inteligentă, rişti să-ţi ardă o palmă. Şi invers, desigur (sper doar că fără palmă). Love is all around în aşa măsură, încît nu prea mai contează dacă obiectul ei e un hamburger sau un om. În fiecare mare oraş din lume, tricourile chinezeşti îşi declară dragostea prin imprimeuri de proastă calitate. Şi totuşi, sub stratul gros de fard, neoane şi plastic, pe unde e chestia aia căreia îi zicem cu un cuvînt slav/slab dragoste? Sînt în Timişoara, în Van Graph. AnonimTM pune cele trei ore săptămînale de muzică electronică. Totul se transmite pe net şi fiecare sesiune poate fi downloadată mai apoi. Peste doar cîteva zile începe TMBase, Urban Electronic Sound Culture Festival. Lucrurile se mişcă frumos aici. Eu stau la o bere cu Basti (street artist, 19 ani) şi nu prea am chef să-mi notez, n-am reportofon, muzica e oricum prea mişto. A ieşit un interviu aproximativ, pe care încerc să-l redau din memorie. Cu toate că nu pun mare bază pe fidelitatea memoriei mele. Începe Basti. Na, zi-mi tu ce-ai văzut în stickeru ăsta cînd ai dat de el prin Bucureşti. O declaraţie de dragoste în cheie ironică. Te foloseşti deştept de epuizarea cvasitotală a conceptului de iubire ca să spui, de fapt, altceva. Aşa cred. Aşa mi-am reprezentat locul ăsta comun întîlnit în tot felul de alte locuri comune. Stickerele tale sînt lipite pe coşuri de gunoi, pe stîlpi, pe uşile unor bombe sinistre, prin toalete, pe semne de circulaţie, pe clădiri instituţionale. Bine, chestia asta cu "iubeşti dacă înţelegi" (la care m-am gîndit iniţial) sună la fel de greţos. Voiam să zic, de fapt, că poţi iubi dacă poţi privi critic. N-a vrutsă fie ironic. Sau nu ştiu dacă a vrut sau nu, doar că nu asta am avut