Desi pare rupta dintr-un film de aventuri sau dintr-un roman, povestea de viata a Mariei Toma e pe cat se poate de reala. Si esti cu totul cuprins de lumea plina de mister a junglei africane in care ea te poarta cu gandul atunci cand iti reface din amintiri imaginea acelor locuri indepartate in care a trait ceva vreme, alaturi de sotul ei.
Maria Toma are 68 de ani si locuieste in Zimnicea, pe o strada linistita de la marginea orasului. A facut scoala primara la Bujoru, in comuna natala, dupa care s-a inscris la Liceul Pedagogic din Giurgiu.
PLECAREA. "Dupa ce am terminat Pedagogicul, m-am angajat in invatamant si am lucrat mai bine de 16 ani ca educatoare la Bragadiru." La sfarsitului anului 1984, avea sa intalneasca pentru prima oara continentul african. Sotul ei, Gheorghe, se afla in Capo Delgado de circa doi ani. Era printre putini specialisti romani in cultura bumbacului si fusese trimis de faimoasa cooperativa socialista "ROMAGRIMEX". Ferma se afla nu departe de capitala Maputo, chiar in inima junglei. Impreuna cu alte cateva sotii, de romani si de rusi, Maria a inceput sa se ocupe de oamenii triburilor, incercand sa-i pazeasca de influenta razboiului.
EXPERIENTA. Maria Toma povesteste cu drag si nostalgie despre zilele petrecute sub cerul Africii
SEFA DE TRIB. La inceput, "romena", cum ii spuneau bastinasii, a fost primita cu strigate si strambaturi. Traiul lor este deosebit de primitiv. "Le-am adus linguri, spune Maria Toma, i-am invatat cum sa le foloseasca, insa a fost in zadar. Luau ciorba cu lingura, o varsau in palma stanga si apoi duceau palma la gura!", povesteste Maria razand...
Apoi isi aminteste de Mamenko, sefa de trib, desi avea doar 20 de ani. "Inalta, bine facuta, se remarca prin multimea podoabelor si a amuletelor atarnate pe cap. Ei cred ca amuletele au o forta magica pentru ca se inchina unor duhuri. Mamenko, asem