Sleiti de incercarile dure la care au fost supusi de emisiunile dedicate cazului Iovan sau demisiei dnei Udrea, romanii privitori la tv au fost revigorati cu ajutorul unei noi telenovele: "Telefonul premierului". Analize, dezbateri, declaratii pro si contra, speculatii, prietenii tradate sau aparate, dezvaluiri si acuze cu duiumul, totul servit in foc continuu si in intervale de maxima audienta.

Unii pacatosi mai mari sau mai mici l-au supus pe dl Tariceanu unei judecati apostolice azvarlind verdicte de vinovatie oricarei televiziuni sau publicatii dispuse sa le preia. Dupa ei, onoarea si integritatea justitiei ar fi fost maculate de gestul premierului. Neavand dovezi care sa probeze ca telefonul a insemnat de fapt o interventie in favoarea dlui Patriciu, majoritatea judecatorilor de ocazie a speculat latura morala a afacerii. Pornind de la postulatul ca asa ceva nu se face, e limpede ca premierul a gresit. O astfel de judecata, rostita de ministrul Justitiei, este profund tulburatoare. In opinia dnei Macovei, premierul n-ar fi trebuit sa-l sune pe dl Botos. In schimb, zice ca nu poate comenta schimbarea peste noapte a unui complet de judecata si nici decizia controversata prin care justitia a facut cadou parintilor sai o casa nationalizata. Ce-a luat cu japca regimul comunist legalizeaza justitia reformata a dnei Macovei.

Sa afirmi ca seful Guvernului nu-l poate suna pe procurorul general al Romaniei ca sa se informeze in legatura cu temeinicia si legalitatea unui caz sau altul mi se pare o prostie. Un premier trebuie sa fie bine informat si sub acest aspect. In primul rand, ca sa stie ce sa raspunda intrebarilor presei. In al doilea rand, pentru a impiedica o eventuala comanda politica sau un joc de interese. Nu doar presedintele tarii are obligatia de a veghea la corecta functionare a institutiilor statului, la respectarea drepturilor fundamentale ale