Ceremonia a inceput asa: pe la ora 10:00 dimineata s-a rupt sigiliul curtii regale. Poarta s-a invartit in intampinarea oaspetilor, iar acestia, care mai de care mai impaunati, au pasit pragul palatului.

Drept, de parca ar recita o poezie, arborand o regala atitudine si inconjurat de o regala familie, Mihai - regele - astepta in mijlocul aleii. "Multa sanatate siiii… felicitari printului pentru gradul de pregatire! L-am vazut vorbind liber la televizor despre situatia externa a Romaniei, si tare mi-a placut", rosteste un monarhist de 74 de ani, vanturand un tablou cu Maiestatea Sa, de jur-imprejurul liotei de palarii, unele ridicate, altele plecate. Cu gratie, cu o solemna lentoare, cu prudenta, principesa Margareta zambeste. Complezenta sa s-a lovit de cea a printului Radu, au rostit cuvinte de multumiri, el doua, ea trei. Iar oaspetele s-a retras. "V-am iubit toata viata si o sa va iubesc pana mor!", exclama urmatorul, in timp ce-si oferea darul mult dospit, intruchipat intr-o veioza din dovleac. "E unul adevarat?", intreaba principesa cu un zambet afabil. "Da, principesa!", raspunde oaspetele, convins ca obiectul "a facut o bucurie mai mare decat o floare."

NOSTALGII. Reverii, izvorand din inima tineretii, zboara pe chipurile sporovoitoare ale oamenilor. "Pe timpul lui, nu se intamplau lucruri care sunt acuma. A facut multe pentru tara asta si ar fi putut face si mai multe, da’ a avut dusmani", discuta un grup de veterani de razboi, membri ai Asociatiei Cavalerilor Ordinului Mihai Viteazul. Si nu sunt singurii. Timp de doua ceasuri, curtea a frematat de astfel de nostalgii. Linistea, sub nici un chip, n-a vrut sa se asterne pe buzele lor. Doar unul era tacut. Venise sa-i ceara regelui bani si se procopsise cu promisiunea unor medicamente. O piticanie de femeie, ca sa-si arate dragostea sau ca sa pudreze aerul regal, se imbracase in mov, culoarea pr