Octavian ROSKE (coordonator)
Mecanisme represive in Romania.
1945-1989
Institutul National pentru Studiul Totalitarismului, Colectia „Dictionare“, Bucuresti, primele 3 volume aparute intre 2001 si 2004
Exista doua raportari la comunism. Prima, prin care comunismul incepe sa se estompeze si sa devina o imagine neclara. „Procesul comunismului“ nu s-a facut, nimeni n-a fost condamnat pentru atrocitatile savirsite si nimeni nu s-a cait. La noi, tortionarii isi traiesc linistiti batrinetile, fara remuscari si fara sa aiba o constiinta incarcata. Imi amintesc ca un singur tortionar n-a mai putut suporta si s-a marturisit, e vorba de Franz Tandara, eroul Doinei Jela din Drumul Damascului, personaj de film in Dupa-amiaza unui tortionar, regizat de Lucian Pintilie. In rest a fost tacere si nepasare.
A doua raportare tine de efortul unor institutii si persoane de a vorbi neincetat despre ororile comunismului. Se ridica mai multe intrebari: cit din trecutul nostru recent devine cunoscut? cit interes exista pentru descrierea acestui trecut? Cine poate retine memoria sa nu dispara in neant? Sint laudabile eforturile Fundatiei Academia Civica, ale Anei Blandiana si ale lui Romulus Rusan, care au fondat Memorialul de la Sighet, unul din cele trei locuri ale memoriei europene, impreuna cu Memorialul de la Auschwitz si Memorialul pacii din Normandia.
La fel de importante sint articolele si studiile scrise de Vladimir Tismaneanu, Stelian Tanase, Marius Oprea, Stejarel Olaru. Recent, Vladimir Tismaneanu acorda un excelent interviu lui Armand Gosu in revista 22 (nr. 815, 18-24 octombrie 2005), in care amintea de necesitatea de a cerceta si condamna crimele comunismului, asa cum procedam si in cazul crimelor Holocaustului: „Despre crimele comunismului avem informatii strinse vreme indelungata in tara si in strainatate. Partidul c