Se spune ca e usor sa intinzi mana si sa astepti. Nimic mai fals. Lefter si cu cateva zdrente pe el, un reporter al Jurnalului National si-a calcat pe inima pentru a accepta gologanii azvarliti intr-o cutie mizera de carton. Bilantul unei zile de neprofesionist: 40.000 lei vechi. Ramnicu Valcea Se spune ca e usor sa intinzi mana si sa astepti. Nimic mai fals. Leftera si cu cateva zdrente pe mine, a trebuit sa-mi calc pe inima pentru a accepta gologanii azvarliti in cutia mea de carton. Inghit cu sila fumul tare de la masini, lustruiesc cate un pantof si din cand in cand trag cu pofta dintr-un chistoc de tigara aruncat la colt. Strada... o scurta calatorie, un lung razboi cu mine, un chip uitat, privirea unei mame. Asfaltul rece si sters de bruma este casa mea, azi, cand eu sunt un simplu cersetor...

DEZNADEJDE. Ma joc cu destinul. Nu am casa, nu am mama si nu am tata. Sunt a nimanui si totusi cunoscuta. Prin buzunarele mele ciuruite flutura vantul, dar nu-mi pare rau. Asa vreau eu sa fie. Imi trebuie ceva timp sa ma conving ca inca nu le-am vazut pe toate. Pe afara s-a asezat bruma pe masinile din parcari. E frig si deja ma trec fiori. Imi inving orgoliul si ma aciuez undeva pe o straduta ingusta. Imi vine sa plang de parca m-as scoate la vanzare. In coltisorul meu pe unde au trecut mai intai comunitarii, imi vin in minte cateva batai crunte pe care le-am indurat cand eram copil. As minti sa spun ca sunt in strada pentru prima oara... cel putin acum nu m-a aruncat nimeni ca pe un gunoi. Brusc, am impresia ca sunt pedepsita si ca sunt un nimic intr-o pleava. O batranica se uita ciudat la mine. Ma cuprinde deznadejdea. Simt cum in coltul ochilor ma incalzesc niste lacrimi. Femeia n-are bani, dar totusi se opreste in dreptul meu. Imi ia fata in maini si ma priveste cu ochii sai blajini. Imi rupe dintr-un covrig, dar pleaca inainte sa apuc a-i multumi. Aud ra