Corneliu Coposu face parte, indiscutabil, din galeria marilor personalitati ale secolului XX, fiind, in ordine cronologica, dupa Simion Barnutiu, Gheorghe Pop de Basesti si Iuliu Maniu, a patra mare personalitate care provenea din Tara Silvaniei. Aparitia lui pe scena politica romaneasca nu a fost intamplatoare, deoarece Corneliu Coposu provenea dintr-o familie cu vechi traditii istorice.
El avea ca inaintasi pe linie materna 7 preoti, iar pe cea paterna 3. Toti acesti slujitori ai altarului au militat pentru ridicarea nivelului cultural al romanilor din tara Silvaniei si pentru implinirea visului de veacuri al romanilor, acela de a se uni intr-un singur stat.
In calitate de preoti, ei au fost lideri de opinie in lumea satelor, contribuind la pastrarea valorilor traditionale ale romanilor, a moralei crestine; totodata, au fost si luminatori de carte, fiind directori ai scolilor confesionale, unde limba de predare era limba romana.
Inaintasi
Un astfel de inaintas a fost viceprotopopul de Bred, Iosif Vaida. El s-a nascut in anul 1795 si a fost hirotonit preot in anul 1825, in Poptelec (azi Popeni). Era strabunicul mamei lui Corneliu Coposu.
Alaturi de vicarul Sterca Sulutiu, Iosif Vaida a avut o contributie insemnata la ridicarea nivelului invatamantului romanesc salajean, participand si la Sinodul vicarial din 10 ianuarie 1850, de la Simleul Silvaniei, cand s-au pus, practic, bazele invatamantului romanesc in Salaj.
De asemenea, de numele lui se leaga una dintre primele informatii despre importantele vestigii arheologice existente pe teritoriul tarii Silvaniei. Astfel, intr-un raport pe care Iosif Vaida l-a trimis la data de 12 noiembrie 1859 eruditului episcop Ioan Alexi, el face o informare precisa asupra existentei acestor vestig