Se minte in continuare ca procurorul e magistrat, desi stabilitatea sa e la cheremul taricenilor si rodicilor de trista amintire, aflati la capatul celalalt al telefonului. Acolo unde, de fapt, stabilitatea e catalogata ca insolenta, nicidecum ca principiu constitutional sacrosanct Telefonul asta oranj, de care se face atata tam-tam, explica numarul mare - doua sute de cereri la nivelul tarii! - al procurorilor ce-si doresc sa devina judecatori. Ca, vorba aia, parafraza la o nemuritoare cimilitura basesciana, stabilitatea nu-i ca inamovibilitatea, indeosebi de cand cu reforma monicii de Justitie, in mana careia sta acum satarul schimbarii subordonatilor trandafirii. De altfel, nici vechea Putere n-a privit cu ochi buni budusanii din Parchet, siliti, la un moment dat, sa cate zarile azilante taman in Franta. Mazilirea procurorilor incomozi n-a incetat o data cu mazgalirea in portocaliu a celor doua Palate, in pofida promisiunilor electorale. Dimpotriva, draghicii si suhanii s-au vazut obligati fie sa se retraga in uitarea balsamica a provinciei, fie sa se pensioneze pentru a-si scrie memoriile din vremea "capitalismului de cumetrie". Cu fiecare executie publica a procurorilor cu anatema de colaboratori ai regimurilor... iene, Parchetul s-a subrezit putin cate putin, pana a priceput ca nu e altceva decat o rotita docila a executivului agresiv-expansiv. Credibilitatea institutiei chemate sa vegheze la aplicarea legii in societatea de tranzitie s-a fisurat iremediabil, de-a ajuns, sarmana, ciuca bataii cu pixurile "grupurilor de interese" raspandite pretutindeni.
Nu intamplator, in ultimul studiu realizat de Transparency International, privind perceptia magistratilor romani asupra sistemului judiciar in ansamblu, 73,9% dintre acestia cred ca mass-media influenteaza negativ actul de justitie. Ce mai, nebun sa fii ca sa-ti incordezi, a proasta, muschiul de acuza