Acum 8 ani, Michael Dell, parintele companiei de PC-uri prin posta cu acelasi nume, era intrebat ce ar fi de facut cu Apple, o companie care abia isi tragea sufletul. Raspunsul lui Dell a fost simplu si rece: "As inchide-o si-as da banii inapoi actionarilor!". Un blogger pe nume Charles Cooper, care relateaza azi povestea asta, se intreaba oarecum retoric: nu cumva rolurile s-au inversat?
Adevarul e ca Dell creste in continuare puternic, insa nu cu aceeasi viteza cu care a obisnuit pietele. Iar reducerile in materie de achizitii de pe piata PC-urilor de companie il lasa sa se bata pentru un segment in care nu are aceeasi experienta: computerele de acasa.
Companiile cresc, se dezvolta si mor, la fel ca oamenii. Numai ca in IT viteza face ca procesul sa fie vizibil cu ochiul liber. Imi aduc aminte firme precum Sinclair, pe ale carui computere (am inceput in 1988) speram sa ma joc toata viata. N-a fost sa fie, IBM a venit cu o idee mai buna. Apoi Cyrix, care facea la un moment dat un procesor la vreo suta de megaherti, destul de sexy in materie de pret, in comparatie cu propunerile din epoca (1996) ale lui IBM. Ce s-a ales de el? Aud ca a trecut dintr-o mana intr-alta, pana a ajuns o marca de sertar a lui VIA, un producator de chipseturi. Cine mai stie azi de jocurile lui Digital Research, care m-au facut sa ma simt in carlinga unui avion din doua liniute pe ecran, asa cum Su-27 nu mai reuseste astazi...? Chiar calculatoarele romanesti, precum Coral, pe care am invatat primul sistem de operare (un fel de Unix cu aroma de mamaliga numit RSX-11M) au decedat, dupa cum se pare, fara urmasi.
In orice alta industrie, chestia asta ar fi privita ca o nenorocire. Ganditi-va ce scandal a starnit in anii â80 falimentul unei firme precum Panam sau cate subventii a acordat - si acorda - statul american pentru pastrarea muschilor pe corpul de atlet la 50 de ani al
