În timp ce găinile din Ceamurlia de Jos îşi dădeau duhul gazate de medicii veterinari, sătenii nu-şi mai găseau locul între hotarele satului izolat într-o carantină fără termen. O parte, cei care fuseseră anunţaţi să-şi numere păsările că se vine şi la ei cu gazatul, au pus de-o răscoală. Alţii dădeau roată satului, cu speranţa că vor descoperi o breşă în zona de vigilenţă a jandarmilor care păzeau graniţa gripei aviare. Jurnaliştii căutau să intre în sat, ţăranii - să iasă. Virusul "ucigaş" nu speria pe nimeni, şi avertizările care veneau dinspre autorităţi erau privite chiorîş de oameni, luate în rîs fără somaţie şi aruncate în coşul de gunoi al încrederii. Starea de semi-urgenţă La cîteva zile după ce Statele Unite ale Americii erau speriate de spectrul unei posibile pandemii declanşate de gripa aviară, autorităţile româneşti decretau: Ceamurlia de Jos, din judeţul Tulcea, intră în carantină totală. Doar că, în cîteva ore româneşti, satul în carantină totală a devenit satul în carantină aşa şi aşa. Nimic din ce a pus în alertă o lume întreagă nu a reuşit să-i sperie pe locuitorii din buza Deltei, obişnuiţi cu alarme false şi cu fumigenele autorităţilor aruncate în bătătura lor, de-a lungul timpului. Starea de urgenţă, dată pe mîna românilor, ajunge să semene cu o stare de semi-urgenţă. Virusul care a înspăimîntat americanii, pentru că din zece contaminări la om cinci sînt mortale, a fost luat în rîs la noi şi negociat pe marginea unei uliţe între jandarmi şi localnici. S-a întîmplat aşa pentru că una li se spunea oamenilor în fiecare dimineaţă în Primărie - să se despartă de păsările "ucigaşe" din ogradă şi să le predea autorităţilor - şi alta vedeau aceştia la televizor cînd Traian Băsescu susţinea că el încă înghite fără noduri carne de pui. Şi atunci în cine să mai creadă oamenii? În "specialiştii" în situaţii de criză care i-au izolat de lume sau în personajel