* Trăieşte! / Va, vis et deviens (Franţa-Israel, 2005), de Radu Mihăileanu. Trăieşte! începe în 1984, cu o vedere asupra unui lagăr de refugiaţi etiopieni din Sudan, unde facem cunoştinţă cu eroul, şi se încheie după aproape două ore şi jumătate, cu o vedere asupra unui lagăr identic, unde eroul s-a întors ca doctor, după 20 de ani. A spune despre filmul lui Radu Mihăileanu că este o epopee e corect, dar insuficient; "epopee" a ajuns să însemne orice chestie care durează peste două ore şi implică mulţimi. De fapt, unul dintre meritele filmului e acela de a ne reaminti că adevărata anvergură epopeică nu se măsoară după durată şi pompă, ci după distanţa pe care spectatorul simte la final că a străbătut-o alături de erou şi după consistenţa descoperirilor - senzoriale, emoţionale, intelectuale - de care a avut parte pe parcurs. Ce parcurs! Eroul e un copil etiopian numit Şlomo, unul dintre cei 8.000 de "evrei negri" sau falasha, urmaşi ai regelui Solomon şi ai reginei din Saba, beneficiari ai grandioasei operaţiuni de repatriere (operaţiunea "Moise") organizate de Israel în 1984. Grandioasă, dar nu pe de-a-ntregul glorioasă: alţi 4.000 de etiopieni au murit pe drum; supravieţuitorii au trebuit să îndure umilinţa unei circumcizii simbolice (erau deja circumcişi, practicau religia mozaică de 3.000 de ani şi se trăgeau din stirpea regelui Solomon, dar nu şi din stirpea unei femei evreice), asta după ce fuseseră interogaţi sever pentru depistarea eventualilor impostori. Unul dintre impostori e micul Şlomo - în realitate, un copil creştin împins (practic îmbrîncit) de mama sa pe singura cale de scăpare din tabăra de refugiaţi, alături de o nouă mamă, o evreică bolnavă care îşi pierduse propriul copil. Abia ajuns pe Pămîntul Sfînt (care pentru el e doar un pămînt străin), Şlomo o pierde şi pe ea. O familie de francezi sefarzi din Tel-Aviv îl primeşte cu braţele deschise - des