Si, acum cand intalnesc familii cu copii si vad ca tind sa faca greseli ca acelea pe care le-am facut eu, cum pot sa stau si sa privesc detasata? Ar insemna ca nu am inteles nimic din toate astea si ca Vlad s-a dus degeaba Cred ca multi din cei care ne privesc nu inteleg de ce suntem acum atat de porniti, iar atunci, cand pentru copil inca se mai putea face ceva, noi i-am ascultat pe EI - pentru ca EI erau profesionistii!
Am avut incredere! Mai intai in locurile sfinte, in jurul carora ma simteam in siguranta... caci, daca nu acolo, unde altundeva?
Am avut incredere si in Vlad, care nu pleca de langa mine fara sa ma anunte.
Am avut incredere in politisti ca-l vor gasi, pentru ca ei erau profesionistii, ei aveau instrumentele si "metodele" specifice, ei stiau ce trebuie sa faca in astfel de cazuri, cum si unde sa caute. Pentru ca, in primul rand, sunt oameni cu suflet care s-au angajat sa salveze vieti! Sau asa credeam.
Apoi am avut incredere si ne-am pus speranta in Salvare! Cine altcineva ar fi putut sa-i acorde mai bine ingrijirile medicale de urgenta care atunci se impuneau?
Abia "dupa" mi-am dat seama cat am gresit! Nu trebuia sa avem incredere in nimeni si in nimic! Puteam sa cautam singuri, sa ne organizam singuri, fara sa cerem acordul sau parerea politistilor, care oricum nu erau capabili sa ofere mai mult decat ridicari din umeri.
Puteam sa incercam sa-l stabilizam noi, chiar si asa, cu mainile goale, probabil ca am fi reusit, pentru ca noi doream acest lucru mai presus de orice. Daca-l tineam acolo, la troita, unde a fost adus de gasitori, il inveleam, ii faceam masaj cardiac si tot ceea ce puteam face avea sanse... mult mai multe decat in salvarea in care nu i s-a facut nimic.
Acum ne tot intrebam de ce am pus viata copilului nostru in mainile specialistilor fara suflet, cand toti cei care venisera acolo necon
