Au aceeasi voce. Daca inchizi ochii si asculti, ai senzatia ca vorbesti cu Johnny Raducanu. Daca-i deschizi, vezi un firicel de om. Nici pitic, nici scund. La limita dintre cele doua inaltimi. Cu niste lacrimi scapate din haturi, vesnic siroindu-i pe obraz. DESTINE Au aceeasi voce. Daca inchizi ochii si asculti, ai senzatia ca vorbesti cu Johnny Raducanu. Daca-i deschizi, vezi un firicel de om. Nici pitic, nici scund. La limita dintre cele doua inaltimi. Cu niste lacrimi scapate din haturi, vesnic siroindu-i pe obraz.
Canta peste tot localul. O data cu inecaciunile oamenilor - c-or fi de la mancare sau de la muzica, sau de la amintirea unei apuse iubiri pierdute pe aici pe undeva, numai ei stiu - , el canta peste urechi si cocuri, peste linguri si furculite, peste vorbe si taceri, peste cafele, ciorbe sau spaghete. La ora cinei intra pe usa, isi agata haina, se asaza la pian si canta. La el, a trai inseamna a disciplina clapele pianului. A facut-o de mic. Il cheama Cretu Dumitru. Iar pe fratele sau, Cretu Raducan. Fara "u" la sfarsit. S-a semnat insa, de cand a venit vremea sa dea autografe, cu Raducanu. Johnny Raducanu. Si asa i-a ramas numele. Au fost cinci la parinti. Dar au ramas doar doi. Ei doi.
O VIATA DE OM. Are opâzesâdoi de ani, e bolnav de picior, o ureche-i "terminata", iar cealalta abia i se mai tine. "M-am nascut cu pian in casa si toata viata am cintat. Si daca m-as mai naste o data, tot asta as face", marturiseste Mitica, fratele maestrului Johnny. A interpretat piese romanesti pentru varsta a treia, "poate si a doua", insa lui i-a placut muzica clasica. "Din pacate, n-am ajuns la un nivel de executie corect. Dar in restaurante merg cantate. Omuâ mai bea si un sprit si se sterge cu vederea", isi dezvaluie, cu nonsalanta, hibele. A fost maestru corepetitor de balet la ansamblurile Doina si Ciocarlia, pana cand Elena Ceausescu le-