Primul contract de parteneriat public-privat din Romania, Dambovita Center, care viza reconversia functionala a cladirii cunoscuta sub numele Casa Radio, ar fi trebuit sa fie un exemplu pentru viitoarele investitii de acest tip. Realitatea este cu totul alta, acest contract fiind pe cale sa devina un exemplu de cum sa nu inchei un parteneriat public privat.

De cand am preluat coordonarea domeniului lucrarilor publice si amenajarii teritoriului am pus multe intrebari despre Dambovita Center, dar nu a fost usor sa aflu detaliile acestui contract. Dupa indelungi sapaturi si dupa constituirea unei comisii de verificare, banuielile pe care le aveam s-au confirmat: in acest contract sunt prea multe semne de intrebare legate de finantare, investitori, felul in care a fost facuta selectia investitorilor, conditiile in care a fost constituita compania de proiect Dambovita Center SRL. Si, pentru ca la aceste intrebari nu am primit raspunsuri satisfacatoare din partea investitorilor nici pana astazi, am decis sa incepem procedurile de reziliere a acestui contract avand in vedere ca nu au fost indeplinite in primul rand conditiile privind asigurarea finantarii proiectului. Aceasta decizie se bazeaza si pe concluziile raportului Autoritatii de Control a Guvernului in legatura cu proiectul Dambovita Center.

Neregulile au aparut de la bun inceput, de cand a fost facuta selectia investitorilor, si au continuat sub diverse aspecte pana in aceasta saptamana in care am decis demararea procedurilor de reziliere. Ce s-a intamplat de doi ani incoace in derularea acestui contract pare a face parte din scenariul unui film. Sunt selectati doi investitori straini care semneaza un contract aprobat prin hotarare de guvern, dar care au unele probleme financiare. In locul lor apar alti investitori, dar fara a fi operata vreo modificare a contractului prin act aditional sau vreun