Drepturile de autor au avut, anul trecut, ca cifra de afaceri 50 de miliarde de lei. Si de aceasta data banii vorbesc (sau canta), iar tentatia de a fura este mare. Una dintre cele mai abjecte forme ale furtului intelectual este plagiatul. Iar artistii romani fura, pentru ca, atentie!, nu sunt ingraditi de nici o lege.
Plagiatul nu s-a nascut ieri sau alaltaieri. Ci cu multe generatii in urma. Insa noi, romanii, am inceput sa cunoastem fenomenul doar de cativa ani incoace. Si asta gratie artistilor care au inceput destul de tarziu, dupa Revolutie, sa se emancipeze sau mai exact sa se inspire din opera colegilor de peste granite.
4, 5, 7, UNDE-I FURTUL? Dar inevitabilul s-a produs! Plagiatul s-a instalat confortabil in muzica romaneasca. Si nimeni nu face nimic. Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania doarme. Suntem una dintre putinele tari din Europa care nu are o lege a plagiatului. Nu exista o reglementare care sa stabileasca cu exactitate in ce conditii o piesa poate fi considerata furata. Ce e de facut? Aproape nimic. In cazul in care cineva sesizeaza ca o piesa seamana flagrant cu o alta piesa se poate adresa UCMR-ADA, sa prezinte probele (cele doua piese) si sa astepte ce va hotari comisia, din care face parte si Horia Moculescu. Daca se constata furtul de UCMR-ADA (Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania - Asociatia pentru drepturi de Autor), atunci reclamantul poate merge in instanta sa-si apere dreptul. Insa nicaieri nu exista scris alb pe negru ce inseamna plagiat. Mai exact, pana la cate note (4, 5, 7) o melodie poate sa semene cu alta si sa nu fie trecuta la sectiunea furt intelectual. Pe un asemenea teren, bineinteles ca plagiatul a inceput sa incolteasca si sa dea roade bogate.
Iar muzica romaneasca isi face acum o zestre din hit-uri, care nu sunt altceva decat piese furate. Graitor este cazul unei melodii asimi
