"Depesedizare". Acest cuvant a fost un laitmotiv al saptamanii trecute, invocat de politicieni locali aflati in functii de conducere. "Depesedizarea" se vrea un razboi dus impotriva celor care, in toamna lui 2004, fusesera incercuiti cu panglica portocalie si aratati cu degetul pentru abuzurile, mai mici sau mai mari, pe care le-au comis datorita carnetului de partid sau in numele sustinatorilor cu carnet de partid, pentru slugarnicia desantata in fata unor figuri ale puterii, ale caror interese le pusesera mai presus de lege.
Nu-i contrazice nimeni pe actualii lideri care cer curatirea institutiilor de dalmatienii fostei puteri, dar mai toata lumea se intreaba de ce nu au conjugat verbul a "depesediza" la timpul prezent inca de acum opt - noua luni sau de ce nu l-au conjugat la imperativ? De ce nu au finalizat deja operatiunea? Tot folosindu-l la viitor, si pe bucati, risca sa cada in penibil si sa le fie minimalizate si lucrurile bune pe care le-au facut.
Si, poate, e impropriu spus "depesedizare". Pentru ca, speram, nu se urmareste vanarea unei doctrine (oricum, ea nu mai este respectata ad-literam, de multa vreme, nici in dreapta, nici in stanga esichierului politic), se urmareste detronarea celor care, in numele sau in spatele acestei social-democratii, au sfidat si reguli elementare de bun simt, si electorat, si, cel mai grav, au sfidat legi. Impotriva lor trebuie dus acest razboi, dar nu sub numele de "depesedizare". In primul rand, suna a incalcare a drepturilor omului - e ca si cand ar fi condamnat cineva pentru crezurile sale. Si nu e cazul ca unii, din posibili inculpati sa fie transformati in victime. In al doilea rand, liderii care au decretat "depesedizarea" risca sa fie acuzati ca imbratiseaza apucaturile fostilor, a caror razbunare, care ii atingea pe toti cei care nu erau, in cuget si-n simtiri, alaturi de ei, era de notorietate.
Numa
