Mostenitorii lui Dracula.
De la o vreme incoace, presa occidentala incepe sa fie mai obiectiva cand scrie despre Romania. Vremea aurolacilor a trecut,
chiar daca subiectul care ii seduce in continuare pe ziaristii de la Paris sau Berlin sunt imparatul rromilor Iulian si supusii lui care scormonesc prin gunoaie. Totusi, imaginea noastra in lume s-a inseninat.
Desigur, bunavointa are o explicatie: prezenta masiva a investitorilor occidentali in Carpati dovedeste ca tara lui Dracula are mai mult de oferit Europei, decat mahalale sordide, hoti de buzunare si cersetori
Ceasul din Piata Universitatii pare un corp strain, plantat in mijlocul ei: o structura de aluminiu inalta de trei metri, cu afisaj digital, incadrata de splendide cladiri in stil baroc, dintre cele ce au adus candva Bucurestiului denumirea de "micul Paris rasaritean". 452, 451, 450... Ceasul numara zilele ramase pana la marele eveniment din ianuarie 2007 - aderarea Romaniei la Uniunea Europeana.
O tara in pozitie de asteptare. In acest stat din vecinatatea Marii Negre, Ue este mai populara ca oriunde. Reporterii unui post de televiziune local au chestionat trecatorii intalniti pe strazile Capitalei: 80% s-au pronuntat pentru o aderare cat mai rapida. Rezultatul coincide cu evaluarile sondajelor de opinie efectuate la scara nationala, in pofida faptului ca, datorita obligatiilor dictate sever de la Bruxelles, preturile la gaze, apa calda si energie electrica inregistreaza inca de pe acum un ritm de crestere accelerat, cu care salariile nu tin pasul. Un vanzator de ziare agita in aer un jurnal. Pe prima pagina, fotografiat in toata splendoarea, capatul unui furtun de alimentare de la pompa de benzina, amenintator ca un revolver, iar dedesubt o curba ascendenta, asemanatoare cu graficul febrei dintr-o fisa de spital. Intr-un singur an pretul benzinei s-a dublat, depasind
