E evident ca, de aceasta data, pentru omul Calin Popescu Tariceanu, guvernatorul BNR a fost un mai bun presedinte de tara, decat Basescu, iar pentru premierul Tariceanu, acelasi Mugur Isarescu s-a dovedit a fi un aliat constant si activ in lupta cu: inflatia, degradarea economica, lipsa regulilor in mediul financiar. Si doar asta e important pentru noi. Restul e gargara!
In plina tensiune sindicala, premierul Tariceanu primeste o nesperata gura de oxigen, de la cine s-ar fi asteptat mai putin, stiuta fiind discretia persoanei in cauza si a institutiei pe care o conduce.
Incoltit din toate partile, Calin Popescu Tariceanu era, mai ieri, pe punctul de a claca. Politic, relatiile sunt cum nu se poate mai rele, presedintele il vaneaza la fiecare colt de palat, adversarii sunt mai incrancenati ca niciodata, telefonul dat pentru prietenul sau, Dinu Patriciu, l-a facut sa piarda si din simpatia publicului.
Si, cand ne intrebam ce-ar mai putea sa i se intample fruntasului liberal, intr-un amarat de an de prim-ministru, cu valuri de inundatii si aviare cat cuprinde, brusc au dat buzna grevele, mitingurile, amenintarile sindicale. Toate de-odata.
Invatamantul e in a doua saptamana de greva - cea mai lunga de la Revolutie incoace - sindicatele de la metrou intind nervii bucurestenilor si-asa ingroziti de traficul din ce in ce mai intens din Capitala. Functionarii publici au si ei nemultumiri iar minerii lui Condeescu, tineti-va bine!, se pregatesc sa vina la Bucuresti, intr-o delegatie de vreo zece mii de suflete. Sa planteze panselute, fireste!
In tot acest tablou, mai mult decat infricosator pentru premier, cand doar o minune l-ar mai fi putut salva, a venit si salvarea lui. Nu de la 961, ci de la Banca Nationala. Minunea a capatat chipul grizonat al guvernatorului BNR, cel care, dintr-o suflare, a spulberat toate ursitoarele negre, care nu-l las
