IN MEMORIA LUI VALDUT Oamenii nu mai rezista sa fie tratati cu indiferenta si isi manifesta limita de suportabilitate prin greva. Este dreptul lor sa spuna ca nu mai pot continua asa. Dar, in timp ce profesorii se lupta cu autoritatile pentru o viata mai buna pentru ei si copiii lor, cei care se ocupa de protectia copilului (ANPDC) se lupta cu profesorii si le dau la cap. Probabil ca protectia copiilor profesorilor nu intra in atributiile ANPDC, iar asta se vede.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului a iesit la rampa la 16 noiembrie cu un comunicat de presa nicidecum constructiv, prin care isi exprima ingrijorarea fata de incalcarea grava a dreptului constitutional la educatie al copiilor, prin continuarea grevei sindicatelor de invatamant. In acest comunicat este invocat un articol din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care reclama dreptul inalienabil la invatatura. Ironic, pentru acelasi drept invocat lupta si profesorii, ei fiind principalul suport de sustinere al acestuia. Iar daca ei nu mai pot sustine aceasta misiune, cum poate fi respectat acest drept al tuturor? Ce a omis ANPDC sa invoce din aceeasi Declaratie sunt alte doua articole care cuprind drepturi la fel de inalienabile si anume:

Articolul 23: "Orice persoana are dreptul la munca… Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure atat lui, cat si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, la nevoie, prin alte mijloace de protectie sociala. Orice persoana are dreptul de a intemeia sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale."

Articolul 25: "Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei sale cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare." @