Cotidianul a publicat, pe 10 noiembrie, datele unui sondaj de opinie adresat tinerilor şi focusat pe "valorile" acestora. Salut ideea, mirîndu-mă totodată că noi, popor carevasăzică latin, nu folosim mai des asemenea instrumente de autoscopie colectivă. Italienii, francezii, portughezii etc. sînt cei mai gurmanzi la capitol: neamuri narcisice, mai înclinate spre analiză decît spre sinteză, ei vor ziua-şi-sondajul, pentru a-şi exercita, alternativ, narcisismul şi pornirile masochiste. Oricum, sondajele concentrate pe bunurile intangibile au o putere de sugestie suficient de mare pentru a-şi răscumpăra, astfel, relativa imprecizie. Ele desenează harta mentală a unor categorii sociale şi pot, la rigoare, inspira politici aferente ceva mai adecvate. Recunosc acum că interpretarea datelor unui sondaj rămîne subiectivă. Dar mai întîi, ce spune sondajul de la care pornesc? Cu excepţia stării de pace (50%), principala valoare a junimii este, deşi nu ne-am aştepta, credinţa în Dumnezeu, care îi defineşte pe 45% dintre participanţi. Abia apoi urmează, cu decalaje semnificative, "democraţia" (35%), "libertatea individuală" (25%), "toleranţa" (24%), "respectul pentru cultura altor popoare" (19%) şi "respectarea legii" (20%). În josul clasamentului se situează, iarăşi surprinzător, valori majore: realizarea de sine şi solidaritatea (doar 15%). La fel de slab stau tinerii cu "respectul faţă de ceilalţi" (13%), "încrederea în semeni" fiind cotată şi mai modest, cu numai 9%. Rezultă, cu destulă claritate, că religiozitatea tinerilor (raportată la Dumnezeu şi nu la instituţiile ecleziale) îi caracterizează pe mai puţin de jumătate dintre ei, ceea ce nu mi se pare deloc a fi expresia unui succes misionar: am simţit de mult că Biserica "îi pierde" treptat pe tineri, pentru că nu le vorbeşte "limba" şi nu a reuşit să le acomodeze aspiraţiile. Adolescenţii (dintre care o treime tot mai v