JURNAL DE CINEFILSi daca e adevarat ca mai mult de jumatate din noii jurnalisti sunt tineri care si-au dorit atat de mult sa ajunga in presa, incat n-au mai avut timp de scoala JURNAL DE CINEFIL Saptamana trecuta mi-a sarit in cale un reporter tv. Era cu un cameraman care avea deja camera deschisa si mi-au impins in fata un microfon, intrebandu-ma ceva despre greva de la metrou. I-am dat microfonul la o parte si i-am explicat ca nu e corect sa ma intrebe ceva fara sa se prezinte si fara sa-mi ceara permisiunea sa-mi inregistreze raspunsul. S-a uitat la mine cu ochi straini si goi si am continuat sa-i explic. "In spatiul public poti filma orice persoana pentru ilustratie, deci imaginile cu mine pot fi folosite ca sa povestesti ceva peste ele, cu voce din off. Dar pe mine - cetatean obisnuit care nu sunt implicat in dispute legale care trebuie comentate, ca imi inregistrezi raspunsul la o intrebare banala, trebuie sa ma intrebi daca vreau sa raspund." As mai fi vrut sa-i explic ca, daca s-ar fi prezentat, ar fi ajutat la crearea unei imagini mai prietenoase a televiziunii pe care o reprezenta in strada, cum as mai fi vrut sa-i explic care este diferenta intre o inregistrare cu camera ascunsa si un vox-pop, in intervievarea oamenilor obisnuiti.

Dar cand ii vedeam ignoranta din ochi, m-am intrebat: si daca e adevarat ca mai mult de jumatate din noii jurnalisti sunt tineri care si-au dorit atat de mult sa ajunga in presa, incat n-au mai avut timp de scoala, asa ca habar n-au ce e aia deontologie?!

Peste cateva zile am vazut la televizor o stire despre o profesoara agresata de un elev. Inregistrarea momentului agresiunii fusese facuta de un alt elev si ajunsese la televiziuni via internet. Doamna in cauza n-a vrut sa discute cu televiziunile, semn ca nu-si dorea sa dezbata public problema sa. Dar prea putini producatori de stiri s-au gandit la respectarea