Anul acesta n-am prins weekendul in tirg (a trebuit sa plec din Bucuresti), doar zilele din saptamina, mai exact joi si vineri. Avantaje si dezavantaje, ca atare. Avantajul ar fi ca, in timpul saptaminii, afluxul de vizitatori este rezonabil, lumea e destul de calma (in mare parte virstnici si liceeni), inclusiv stuff-ul editurilor, asa ca poti cerceta noile aparitii, poti rasfoi cartile, te poti orienta asupra ofertei si a preturilor asa-zicind „in liniste“. Foarte bine. Dezavantajul e ca pierzi mondenitatile, lansarile glamour si „vinatoarea“ de vedete literare/culturale. Dupa ele se dau in vint vizitatorii de weekend, cu riscul pierderii respiratiei in multime. Aceasta parte a doua – cea cu regretele si cu stralucirea – imi revine in minte an de an, dupa terminarea tirgului, ca un soi de fantasma/fantoma.

De ce nu e tirgul de carte un bal al cartilor? As fi vrut sa vad lansarea cartii Ioanei Parvulescu, ocazie cu care scriitoarea si-a facut aparitia in rochie de muselina alba, din secolul al XIX-lea... De ce nu stralucesc plafoanele Romexpo-ului de candelabre si de ce nu se ciocnesc cupe de sampanie? Doar e sarbatoarea cartilor si a editorilor. Stiu, sint vinovata: mi s-a infipt in minte imaginea unui salon de carte parizian de acum 4-5 ani, care sclipea de „luxe et volupté“! Or, la Gaudeamus nici macar o garderoba nu au amenajat la intrare, asa incit veniti din „viforul“ de afara, ne-am chinuit, cu paltoane sau pufoaice pe un brat si cu sacosa pe celalalt, sa admiram noile aparitii editoriale... Dar sa trecem...

A, stiu, of course, la noi e inertie, reinstalam tirgul asa cum l-am lasat anul trecut si mai sint si dificultatile financiare, conform axiomei: cartile nu sint o afacere profitabila, cartile nu se citesc, nu se cumpara, sint scumpe s.a.m.d. Or, nu e chiar asa. Din fericire.

Noile aparitii si best-seller-urile sint mai riv