Un lingvist ar scrie, probabil, o lucrare de doctorat de nota 10 raportandu-se la discursurile de 1 decembrie ale politicienilor romani din ultimii ani. De Ziua Nationala a Romaniei marea majoritate a clasei politice functioneaza pe principiul casetofonului - derulat si "replay". Aceleasi fraze, aceleasi banalitati, acelasi patriotism de duminica. "Romania priveste cu incredere spre viitor", dar nu oricum, ci neaparat in "contextul integrarii euro-atlantice", "armonizarii la standardele europene", cu respectarea "acquis-ului comunitar". Participari ale trupelor romane in Irak si Afganistan, ce spune Bruxelles-ul, ce spun raportorii europeni. Romania incepe incet-incet sa nu mai aiba loc in discursurile de 1 decembrie.
Reteta "omagierii" zilei nationale e foarte clara. La vorbaria reciclata de la an la an, se mai adauga niste demnitari second-hand, niste paltoane cu cocarde ramase de anul trecut, niste steaguri scoase din debarale, niste soldati adunati din cazarmi imense cazute in paragina, locuite mai mult de buruieni decat de oameni. Aceleasi depuneri de coroane. Trei elicoptere de parada, niste imnuri dezacordate de fanfara si, Doamne ajuta, si anul asta "ne-am facut datoria". Pana la urmatoarea ocazie putem sa punem iar la naftalina tricolorul si sa salvam pe discheta discursurile, pentru la anul.
Mai exista sociologi si istorici care isi fac probleme cu privire la identitatea nationala. Se intreaba ce se va intampla cu Romania si romanismul in blocul uniform, omogen, al Uniunii Europene, in care e deja clar ca oricum o sa intram, macar (sau mai ales) ca piata de desfacere si consum. Probabil ca isi fac griji degeaba. Probabil ca oricum nu mai e de salvat mare lucru. Anul acesta de 1 decembrie pelerinii de la Alba Iulia primesc vin si cozonac. La anul pe vremea asta mare lucru sa nu primeasca hamburgeri. Pustanii stiu semnificatia istorica a zilei de
