"1990 este anul dominatiei covarsitoare a politicului. Practic toate revistele culturale fac politica", afirma Ion Cristoiu.
2. Nimeni nu se indoieste
In primele luni ale lui 1990, asistam la o explozie de aparitii in spatiul gazetaresc. Unele publicatii sunt proaspat infiintate. Altele isi schimba titlul, tinand mortis sa convinga ca si ele sunt noi. Scinteia devine Scinteia poporului mai intai si Adevarul, mai apoi; Scinteia tineretului devine Tineretul liber; Teatrul, Teatrul azi, Saptamina, Saptamina libera. Cele care-si pastreaza titlul adauga in chip necesar: serie noua.
Teoretic, suntem deja intr-un nou climat: de libertate a presei, inclusiv - daca nu chiar mai ales - de libertatea de a critica. Numai ca libertatea de a critica se manifesta - si nu oricum - , ci navalnic, galgaitor, doar fata de vechiul regim. Noul regim si cu atat mai putin momentul care l-a instaurat - evenimentul din decembrie 1989 - sunt ocolite prudent de atacuri.
Despre ce s-a intamplat in decembrie 1989 nimeni n-are nici cea mai mica indoiala. A fost - se spune - o Inviere, o Straluminare, un Pasti, desi in realitate a fost doar un Craciun.
Despre ce se intampla acum nimeni n-are nici o indoiala. E tot ce poate fi mai duios.
Nimeni n-are indoieli asupra drumului pe care a luat-o tara. A luat-o pe drumul Propasirii si al Fericirii. Mai ceva ca dupa 23 august 1944!
E drept, de pe la sfarsitul lui ianuarie 1990, cateva publicatii - Romania libera, Timisoara, Expres - incep sa critice puterea FSN. E insa o critica din interiorul noului sistem, de pe baricadele proaspat ridicate ale Opozitiei de Dreapta. Noul sistem nu e criticat din exterior, de pe pozitii ceausiste sau macar comuniste.
Un proces asemanator s-a petrecut imediat dupa 23 august 1944. Ocupandu-ma de presa perioadei respective, pot garanta ca n-a fost publicatie care sa-si f
