Studiile unor celebri sovietologi occidentali, ca Walter Laqueur, Christopher Andrews, sau rusi, ca Evghenia Albats, arata ca toate politiile politice din fostul bloc sovietic au ramas caini de paza ai comunismului pana au fost abolite. Fara ajutorul lor, tiranii nu ar fi putut mentine la putere 45 de ani un sistem de guvernamant care neaga fortele motrice ce propulseaza omenirea: proprietatea privata, concurenta, cointeresarea.
Serviciile secrete ale Romaniei postcomuniste au insinuat insa ca Securitatea ar fi facut exceptie de la aceasta regula. Dupa 1990, diversi securisti deveniti "istorici" au lansat ideea ca, dupa "indepartarea NKVD-istilor" si a "evreilor" din Securitate, aceasta ar fi servit interesul national si ca deci noile servicii secrete trebuie sa-i continue traditia. "Cartea Alba a Securitatii", publicata de SRI cu bani de la buget, sustine aceeasi aberatie - pe 1.947 de pagini.
Senatorul Ticu Dumitrescu, presedinte al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, a condamnat insa dramatic mistificarea: "Vorbesc rareori despre anii mei de temnita si patimiri si aproape deloc despre cosmarurile care mi-au sfartecat somnul dupa eliberare". Aceste cosmaruri nu sunt create de "cei 14-15 ani de temnita, lagare de exterminare, domiciliu obligatoriu sau viata de haituit", ci de faptul ca "acesti calai" care m-au haituit "nu erau sovietici, ci erau fratii mei romani imbracati in uniforme de securisti, de militieni si, nu in ultimul rand, de magistrati".
Serviciile secrete ale Romaniei nu pot ramane asezate pe fundatie de minciuna. Am urcat aproape toate treptele ierarhice ale Securitatii si stiu ca noi, ofiterii ei romani, am slujit tirania, nu Romania. In 1951, cand am fost incadrat in Securitate, aceasta nu implinise inca trei ani si era condusa de NKVD-isti, dar activitatea ei de zi cu zi era desfasurata de noi, romanii care-i incadram functiile
