Cel mai important eveniment politic al anului pentru Romania a fost indiscutabil semnarea acordului pentru amplasarea facilitatilor militare americane.
Ani la rand ne-am chinuit sa avem o relatie privilegiata cu SUA. In tot acest timp, majoritatea analistilor erau de un scepticism incurabil, la fel cum s-a intamplat si in privinta integrarii in NATO. Putini erau dispusi sa observe semnalele importante din care se intelegea clar ca urma sa intram in Alianta. "Vom fi lasati in zona gri", "E o intelegere cu Moscova sa ramanem in sfera lor de influenta", "Vin sa ne bata pe umar, ne spun ca suntem pe drumul cel bun si apoi ne abandoneaza." Aceste afirmatii erau din cele mai vehiculate pana in preajma summitului de la Praga.
Scepticii au fost contrazisi de realitate. Scenariul se repeta la descalecarea americanilor. Cu remarcabila exceptie a lui Ion Cristoiu, care este un sceptic rational, ce accepta ideea ca trebuie discutate deschis avantajele si dezavantajele.
Din ianuarie 1990 ne tot dorim sa vina americanii. Unii spun ca au venit prea tarziu. Eu cred ca nu am facut tot ce depindea de noi sa vina mai repede. Presa, cel mai lucid sector al societatii romanesti, a criticat neincetat clasa politica pentru mii de greseli. Economia a mers cu frana de mana trasa, proprietatea am garantat-o la 13 ani dupa Revolutie, iar coruptia a devenit obsesiva. Toate acestea nu puteau trece neobservate la Washington. Au existat reticente firesti pentru o apropiere mai rapida fata de Romania.
Am auzit opinii din cele mai ciudate. Unele chiar grotesti, cum ar fi aceea ca nu putem fi apelati drept frati cu americanii daca doctor Rice nu a dormit o noapte la noi si nu a facut pipi intr-o toaleta romaneasca. Asadar, in pat si in WC sta esenta securitatii nationale a Romaniei... Absolut incredibil! Poate daca dr. Rice statea 3 zile, manca sarmale si juca perinita (
