Am sustinut anticipatele. Ele nu s-au facut. Am sustinut inlocuirea presedintilor celor doua Camere. Nu s-a putut face. Am sustinut mai ales lupta impotriva coruptiei, iar aici esecul Guvernului si al presedintelui s-a dovedit total si stupefiant In timpul alegerilor din 2000, ascensiunea brusca a lui Vadim, care-a izbutit sa intre in turul doi alaturi de Iliescu, a aruncat lumea romaneasca intr-o stare de panica si isterie fara limite. Daca va aduceti aminte, cativa dintre cei mai respectati intelectuali au facut atunci apel la populatie sa-l voteze pe Iliescu. Adica pe adversarul absolut, pe care pana atunci il desfiintasera sistematic. Mie, personal - dar eu am fost intotdeauna in politica un simplu om de pe strada - , aceasta atitudine mi s-a parut o greseala amarnica, memorabila, simptomatica pentru intelectualitatea noastra. Fapt este ca Vadim a fost luat atunci in serios, desi electoratul lui Iliescu era inca solid ca stanca si, dupa mine, n-a existat nici o clipa un pericol real sa ne trezim cu tribunul in fruntea bucatelor. Paradoxal, azi, cand pare sa se intample ceva asemanator, in conditii aparent inca si mai favorabile, nimeni nu se mai teme. Cum stiti, in ultimul sondaj CURS, Partidul Romania Mare a saltat brusc, intr-o singura luna, cu cinci procente, ajungand la respectabila cota de 16%. Si Vadim ramane printre cei mai creditati politicieni, cu 34% cota de incredere. Explicatiile au venit imediat, ele sunt multe si plauzibile. Cea mai importanta dintre ele este ca electoratul e total dezamagit de ce se-ntampla in politica romaneasca. PSD, care sub Iliescu si Nastase a pacalit atatia oameni, e acum doar umbra marelui partid dinainte. Oamenii simpli se identificau cu tatucul Iliescu, dar cum sa se mai identifice cu Mircea Geoana? Ce mesaj mai are PSD pentru ei? Ce le mai pasa lor de luptele interne dintre cei trei care-au speriat Vestul, Nastase, G