(Foto: )
Maestri ai manipularii sentimentelor nationaliste, reprezentantii PRM au asteptat ca ungurii sa le ridice mingea la fileu. Atat in Parlament, cat si in Transilvania, avem un teren de lupta foarte bine pregatit de cele doua formatiuni politice adversare: PRM si UDMR.
Faptul ca bataliile se duc mai mult la tribuna Parla-mentului este chiar un avantaj pentru ei: ce fac si spun Corneliu Vadim Tudor si Gheorghe Funar este acum vazut de toata tara. Lupta lor cu pretentiile maghiarimii, lupta impotriva coruptiei, motiunile cu teme foarte populare (motiunea saraciei, motiunea rujeolei etc.), chiar daca n-au avut nici un efect, i-au facut vizibili.
Starea de opozitie in care se afla de multa vreme i-a transformat intr-un partid de rezerva. Si, ca o perversiune devenita reflex, populatia tarii trece de partea tribunului atunci cand, cuprinsa de deznadejde, nu mai suporta pe nimeni.
PRM este pisica pe care disperarea o arata de fiecare data clasei politice romanesti, este cea mai mare spaima a lor si singurul antidot impotriva tampeniilor pe care le fac cei socotiti indeobste normali. De cate ori se ridica ungurii sa ceara noi reglementari, adica in cam fiecare an postelectoral, dupa ce ajung din nou la putere, tot de atatea ori creste si PRM in sondaje.
Tocmai de aceea, tactul si diplomatia maghiarimii si a aliatilor (atata cat sunt) trebuie sa intre in functiune. Inflamarea relatiilor din Coalitie nu ajuta la nimic altceva decat, poate, la revenirea lui Funar la Cluj si a unui tandem Vadim – Basescu la viitoarele prezidentiale in turul al doilea.
Am mai trait aceasta experienta si ne amintim cu totii cum ungur, roman sau fan al CDR, cu totii l-au votat pe Ion Iliescu. Au inghitit aceasta rusine teribila, au avut carcei la mana care a pus stam
