Pentru prima oară apare menţionat numele meu în cartea domnului Mihai Pelin, la pag. 380, capitolul intitulat ,Un campion al autorităţii: M. H. Maxy". Mă voi afla adesea asociat cu Maxy de-a lungul variatelor ipostaze ale activităţii sale, care, într-un fel sau altul, implică vreo manifestare a mea. De astă dată e vorba de un studiu publicat în Revista Fundaţiilor Regale, din aprilie 1946, pag. 866-873: ,Un modernist, M. H. Maxy".
înainte însă de a intra în miezul problemei, fie-mi îngăduit să fac o precizare: Sunt de multă vreme cu domnul Mihai Pelin într-o relaţie amicală. Potrivit unor chestiuni de ordin cultural care mă preocupau, fie că era vorba de scrierile sale, fie de cercetări ale mele care îi solicitau deplasări şi pierdere de timp, cu scopul identificării unor exemplare de presă, dânsul a fost foarte binevoitor şi cooperant; în calitatea sa de autor, mi-a dat totodată posibilitatea să profit de dosarul cazului Ion Caraion, concretizat printr-un volum cu deosebire substanţial şi pertinent. Nu sunt animat aşadar, în precizările pe care le fac, de vreun spirit de adversitate, chiar dacă ele contravin supoziţiilor şi interpretărilor ce-i sunt proprii, adesea inexacte şi câtuşi de puţin favorabile mie. Beneficiez de suficient simţ al umorului ca să nu iau lucrurile în tragic.
Ele trebuie considerate aşa cum se prezintă, ca o nostimadă contradictorie, în care fiecare parte îşi exprimă modul personal de a acţiona şi reacţiona, fără a fi vorba propriu-zis de un conflict, ci doar de o confruntare a opiniilor în faţa anumitor fenomene. Domnul Pelin este un imaginativ, acolo unde eu mă limitez a fi realist. Că intervine şi un spirit polemic este dictat de natura subiectelor în dezbatere, prea adesea nu îndeajuns de transparente ambelor părţi.
Cât priveşte amintitul studiu din Revista Fundaţiilor Regale, domnul Mihai Pelin