Printre personajele extraordinare pe care le-am întâlnit la Atena, iat-o pe autoarea romanului recent apărut în România la Editura Meronia, în traducerea Elenei Lazăr - Din Famagusta la Viena (în original, Doctor din Viena): Niki Marangou. Eram nerăbdătoare să o cunosc, aşa cum eşti nerăbdător să îţi cunoşti un alter ego rătăcit în Orient. Tatăl Nikiei, eroul romanului, fiul unui negustor cipriot, studiase la Viena cu marii profesori din vremea lui Freud, profesase ani şi ani în Austria, în Elveţia, la Atena, trecuse prin amarul războaielor şi, până la urmă, revenise în Cipru, întemeind aici un mare spital şi punând în practică medicina modernă. Povestea vieţii lui a fost scrisă de Niki ,ca dintr-o răsuflare" - evident pentru că, aşa cum mi-a mărturisit, a fost foarte fericită scriind cartea - toată căutarea, călătoriile, toată descifrarea sensului vieţii i-au conturat câţiva ani de neuitat. Niki, născută la Limassol, în 1948, cu studii de sociologie în Berlinul de Vest (1965-1970) a moştenit nestarea, pasiunea pentru cercetare şi exotism a tatălui ei. Şi-a schimbat de câteva ori meseria, lucrând ca dramaturg la Teatrul de stat din Cipru, întemeind o librărie proprie, publicând volume de poezie, proză, basme pentru copii (a primit de două ori premiul de stat pentru poezie, iar în 1998 i s-a decernat în Alexandria premiul Kavafis), pictând şi participând la expoziţii (cele mai recente fiind participări la bienalele din Ljublijana şi Cairo). Acum trăieşte în Nicosia şi are o fiică, de asemenea pictoriţă. Dacă întrebi în ce măsură realizează stranietatea biografiei sale, îţi răspunde că ,lucrul cel mai interesant la mine este vederea pe care o am asupra lărgimii lumii greceşti: având mama născută în Macedonia, în nordul Greciei şi tatăl din Famagusta, din cel mai estic punct al Ciprului. Şi faptul că aparţin unei generaţii care a trecut prin extreme, de la tăbliţa