OFUL ARHITECTULUI Sa presupunem ca aveti casa ridicata la rosu, volumul cladirii si spatialitatea functiunilor interioare sunt definite. Ati considerat ca firma de proiectare si-a facut datoria, prin realizarea PAC-ului si contributia avuta la materializarea etapei la rosu, convenind sa incheiati colaborarea.

Veti gandi cel mai probabil ca mai este doar un pas si metamorfoza acelor imagini de pe hartie sau ecranul computerului va prinde viata. Nimic mai gresit! Si acest lucru se datoreaza unei schimbari esentiale in abordarea executiei.

In primul rand apar pareri contradictorii la nivel de familie si prieteni asupra modului de amenajare interioara a spatiului. Apoi se constientizeaza un efort financiar major (raportat la etapa de rosu) care include instalatiile si finisajele.

CONSTANTA LUCRARII Treptat ajungeti la un moment critic, unde, exasperat de amploarea lucrarilor si depasit de volumul lor, trebuie sa hotarati ce cale veti urma: ori veti incerca sa finalizati lucrarea ascultand de parerile unora sau altora, avand ca slogan deviza "merge si asa", ori veti reangaja o firma de arhitectura. Trebuie spus ca alegerea ultimei variante urmeaza unei schimbari optice asupra lucrarii: trebuie schimbat dead line-ul sau termenul limita (din "ne mutam de Pasti" in "ne mutam de Craciun" sau invers), trebuie constientizata nevoia de conlucrare cu arhitectul la nivel de detaliu, ignorand asa-zisele exemple "reusite" de amenajari, care ne agreseaza ochiul din diverse reviste "de specialitate". "Dumnezeu este in detalii", obisnuia sa spuna marele arhitect Mies van der Rohe.

SURSE REALE DE INFORMARE Problema, cred eu, sta in lipsa de informare. Pentru ca aceste reviste "de specialitate" despre care am mentionat promoveaza un gust indoielnic. Cati oare, dintre cei care si-au construit o casa, au avut ca sursa de inspiratie un album cu creatiile