Cartea lui Stefan Racovitza, "Cu mainile de cap" (Editura Libra) este, in ultima istanta, o istorie recenta a Romaniei, a Romaniei postcomuniste, plasata in contextul unor evenimente care depasesc chiar si Europa. Stefan Racovitza nu este istoric si, cu atat mai putin un savant in domeniul stiintelor istorice ci doar un publicist de mare talent, adesea foarte caustic privind realitatile romanesti, dublat de un observator foarte atent a ceea ce se petrece in tara sa de bastina. In fine, prin cele scrise, el nu se adreseaza strainilor ci milioanelor de romani raspanditi in intreaga lume, in special celor din Europa, pentru a-i tine la curent cu ceea ce se petrece in tara lor de origine, adesea neinformati sau dezinformati de unii specialisti in manipularea nu numai a romanilor din tara ci si a celor din diaspora. In sfarsit, o mare calitate a lui Stefan Racovitza, poate cea mai importanta, este cea de a nu fi uitat de tara sa de bastina, de a nu face parte din categoria destul de numeroasa a romanilor din diaspora care, dupa integrarea lor in societatea tarii lor de adoptie, nu-i mai intereseaza ce se petrece acolo unde s-au nascut, s-au format profesional si, in numeroase cazuri, au patimit, fiind acum doar preocupati sa-si recupereze proprietatile lor confiscate de defunctul regim comunist, dupa care, in cazul unei reusite, "adieu Roumanie pour toujours". In volumul de fata, impartit in opt capitole, primul purtand chiar subtitlul de pe coperta cartii, sunt adunate, dupa cum subliniaza si autorul, in cuvantul sau introductiv, majoritatea textelor pe care le-a publicat mai ales in revista trimestriala Caminul Romanesc (Geneva) intre 1993-2004, o publicatie mai veche a comunitatii romanesti din Elvetia, dar pe care Stefan Racovitza, dupa ce a ajuns sa o conduca, a transformat-o dintr-un biet buletin informativ de cateva pagini intr-o publicatie regulata, de tinuta si