Daca maine s-ar sfinti un bordel pe o straduta laturalnica, presedintele, in aceeasi goana nebuna dupa simpatia populara, ar fi primul client cu nadragii in vine Goana aberanta, nauca as zice, dupa imagine, setea de a recolta tot, in beneficiul personal, indiferent de pret si ignorand cu desavarsire vetustul principiu moral. Cu niste saptamani in urma am ramas siderat intalnind figura presedintelui Romaniei, difuzata generos de televiziunea publica, in tribuna oficiala a unui stadion. Presedintele tasnise, din jiltul cu sceptru, la jumatatea meciului Stelei (era un meci important care tinea cu sufletul la gura milioane de romani) in tribuna, impartind jovial o vecinatate care, pana mai ieri, excelase prin injuraturi si scantei - cea cu Gigi Becali. Presedintele n-a riscat sa vina de la inceput. Steaua putea foarte bine sa rateze victoria. La 1-0 pentru romani si la jocul inspirat prestat de echipa din Ghencea, era limpede ca meciul ii apartine. In consecinta, presedintele s-a infiintat pentru portia de caimac. In subconstientul meu de microbist, splendida victorie a fotbalistilor romani se asociaza involuntar cu imaginea vesela a sefului statului. Cum sa nu-l iubesti?! Dupa turul de forta al handbalistelor noastre, victorioase in toate meciurile care au precedat finala, Traian Basescu a ordonat ridicarea de la sol a aeronavei prezidentiale cu directia Sankt Petersburg. A indesat in avion ministri, premier, neveste de demnitari, amici. Finala, din nefericire, ne-a lasat gustul amar al unei infrangeri. Frisca basesciana s-a subtiat, dar si un argint merita stors in folosul imaginii. Cum a facut, cum a stalcit constitutia jocurilor handbalistice mondiale, Basescu a ajuns in prim-plan impartind chiar el medaliile. In mintea mea, cel care a castigat argintul la handbal a fost Traian Basescu. El s-a fatait ca un titirez prin fata camerelor de filmat, el ne-a intrat in