Conflictul intre "razboiul impotriva terorismului" si protejarea libertatilor individuale a declansat o dezbatere intensa in SUA, dupa cum o arata si controversele privind ascultarea convorbirilor telefonice, tortura, presupusele inchisori secrete ale CIA si reinnoirea legii Patriot Act. Paradoxal, dupa o perioada in care acuzatiile i-au afectat serios popularitatea presedintele american, George W. Bush, incepe iar sa creasca in sondaje. In ultima sa conferinta de presa din acest an liderul de la Casa Alba a respins criticile starnite in urma informatiilor publicate de "New York Times" potrivit carora a autorizat ascultarea fara mandat judecatoresc a telefoanelor unor cetateni americani banuiti de terorism. Mai mult, Bush a subliniat ca va continua sa autorizeze aceste ascultari "cat timp SUA sunt confruntate cu amenintarea unui dusman care vrea sa ucida cetateni americani". Argumentul sau forte a fost ca in calitate de sef de stat si comandant suprem are "responsabilitatea constitutionala de a apara SUA" intr-o lupta cu un inamic cvasiinvizibil. "Este o epoca diferita, un razboi diferit", a spus presedintele SUA, calificand drept "un gest rusinos" dezvaluirea programului de interceptari telefonice. Dar avea sau nu George W. Bush dreptul legal de a autoriza astfel de operatiuni "pe fir"? De la Watergate incoace ascultarea telefoanelor a devenit un subiect extrem de sensibil intr-o democratie cum este cea americana. Conform unei legi din 1978, este ilegala spionarea cetatenilor americani fara aprobarea instantei. Situatia s-a schimbat dupa 11 septembrie 2001 prin legislatia adoptata de Congres privind folosirea fortei, sustine procurorul general Alberto Gonzales. Potrivit acestuia, membrii legislativului de la Washington au garantat exceptarea de la prevederile legii din 1978 atunci cand l-au autorizat pe presedinte sa recurga la "toate fortele adecvate si necesare"