Impresionati de colinde, de beculete, de invazia de Mos Craciuni din vitrine, timisenii isi aduc aminte in aceste zile si de cei pentru care sarbatorile nu fac altceva decat sa le aduca aminte de saracia si singuratatea care ii inconjoara zi de zi.
"Luna cadourilor", "luna generozitatii", "luna in care iti deschizi sufletul" sunt sloganurile care circula de doua ori pe an: inainte de Craciun si de Paste si care se materializeaza prin donatii facute caselor de copii si caminelor de batrani de catre O.N.G.-uri, firme cu bani si institutii bugetare. Se poate intampla ca, in aceasta luna, din cauza generozitatii subite, sa existe asemenea locatii care sa primeasca transporturi impresionante de alimente perisabile, care sa le depaseasca posibilitatile de consum si depozitare. Nu e nimic rau in asta, e laudabil ca oamenii se ajuta. E regretabil insa ca doar de doua ori pe an. Si asta pentru ca, dupa Saptamana Patimilor sau intervalul 20 - 30 decembrie aproape nimeni nu isi mai aduce aminte nici de copiii orfani, nici de batranii tristi din azile.
Am incercat sa vedem in aceste zile cum vor fi sarbatorile pentru acei semeni de-ai nostri mai putini norocosi si care sunt institutiile care nu au uitat ca sarbatorile de iarna trebuie sa fie simtite de toti oamenii, indiferent de avere sau pozitie in societate. Condamnati sa traiasca doar de sarbatori Dupa cum ne spunea psihologul criminalist Tudorel Butoi, la romani exista o frenezie subita de sarbatori : oamenii se inghesuie sa duca un cozonac si doua portocale la un camin de batrani, sperand probabil in stergerea pacatelor acumulate peste an. Dupa care, vreme de un an se asterne tacerea. Fara ca aproape nimeni sa-si aduca aminte ca, asa cum spunea Tudorel Butoi, acesti oameni aflati in nevoie "nu traiesc numai de sarbatori".
Adapostul social de zi si de noapte de pe strada Ioan Slavici, din Timisoara, a inc
