Industria de Craciun neaosa a devenit, anul acesta, mai profesionista decit inainte. In aceste conditii, nici literatura „de sezon“ nu s-a lasat asteptata. Fata de anii trecuti, in care cautam cu disperare ceva adecvat momentului, care sa ma arunce in atmosfera idilica pe care mi-o doream, acum avem la dispozitie informatii si speculatii tot mai multe si mai diverse despre Craciun si al sau Mos. Viata lui Mos Craciun este accesibila tuturor chiar in mai multe variante: una explicit fantastica, in versiunea autorului Vrajitorului din Oz, Frank Baum – Viata si aventurile lui Mos Craciun, Paralela 45, 2003, traducere de Constantin Dumitru Palcus; o a doua, mai dornica de a respecta adevarul istoric, sau mai bine-zis de a se juca, in spiritul idilico-ludic al mitologiei Craciunului cu el – Autobiografia lui Mos Craciun, povestita de Jeff Guinn (Nemira, 2005, traducere de Marina Radu).
- Spiritul Craciunului
Nu se poate, insa, trece peste ideea de spirit al Craciunului fara a ne aminti de Povestea de Craciun a lui Dickens. Cea care, pina la urma, se poate spune ca a consacrat aceasta terminologie. O frumoasa editie a acesteia a aparut in Corint Junior ( 2004, traducere de Ana Irina Benea), facind-o, in sfirsit, accesibila copiilor care nu au mostenit-o de la parintii lor si nu stiu destula engleza s-o citeasca in original.
Povestea lui Dickens (nesfirsit ecranizata, de altfel, si nelipsita de pe canalele tv in zilele de Craciun) ramine actuala si eficienta: chiar daca figura centrala nu este Mos Craciun insusi, ci batrinul avar Scrooge, aventura acestuia ramine cea mai adecvata redare a, sa-i zicem, ideologiei de Craciun. Dickens reuseste sa surprinda esentialul spiritului crestin convertit in viata si moravurile cotidiene. Generozitatea si iubirea de aproape, un soi de altruism universal, precum si capacitatea de a ierta, asociate cu o in
