Am asistat la Casa Romaneasca (Maison Roumaine) din Paris, la o emotionanta si autentica evocare a rezistentei anticomuniste din Muntii Fagarasului - pe care au intreprins-o, in fata unui numeros public, domnii Cicerone Ionitoiu si Ion Gavrila-Ogoraru. Am mai scris despre aceste aspecte ale istoriei recente romanesti. Daca o fac inca o data este pentru ca se stie, si in tara noastra - acoperita inca de brumele unei "tranzitii scelerate" (vorba doamnei Monica Lovinescu - nu se mai disting valorile si iubirea de patrie. Au luptat cu arma in mana, au trecut prin inchisori si torturi comuniste, au plecat in exil, in Europa, romanii in numele acestor idealuri morale. Poate ca ar putea servi demnitatii romanesti acest mesaj al Rezistentei catre romanii de astazi. Au luat cuvantul doi reprezentanti de frunte ai Rezistentei romanesti impotriva comunismului. Cel dintai, istoricul Cicerone Ionitoiu, a trecut de vreo 5-6 ori prin inchisorile comuniste (pentru vina de a se fi opus, deschis, regimului impus de sovietici) alaturi de Ion Gavrila-Ogoranu, un adevarat erou al rezistentei armate din muntii Fagarasului. Daca primul este cel mai autorizat istoric al luptelor nationale romanesti politice si inarmate - un fel de Simon Wiesenthal al nostru - cel de al doilea este unul dintre ultimii luptatori anticomunisti din muntii Romaniei. Ion Gavrila a condus, zeci de ani, incepand din 1947, "cateva sute de fagaraseni", gata de a-si sacrifica viata, opunandu-se "cu arma in mana", "stapanirii comuniste impuse de Armata Rosie". Istoria traita in munti a acestor ani (1947-1954), apoi intr-o ascunzatoare si, pana la urma, arestat in 1976 de Securitate este expusa in patru volume de memorii, cu titlul Brazii se frang, dar nu se indoiesc (ed.Marineasa, 1999, 2001; ed. Mesagerul de Fagaras, 2003). Lectura acestor peste 1500 de pagini este coplesitoare. Sau, altfel spus, este un imn inchi