De opt ani de zile e stapana pe comoara Inspectoratului Scolar al Municipiului Bucuresti (ISMB). Acea comoara fara de care nici o institutie n-ar putea functiona, caci, asa cum se spune, "nu poti avea De opt ani de zile e stapana pe comoara Inspectoratului Scolar al Municipiului Bucuresti (ISMB). Acea comoara fara de care nici o institutie n-ar putea functiona, caci, asa cum se spune, "nu poti avea viitorul daca nu-ti cunosti trecutul". Regatul Rodicai Oteleanu se intinde pe 1.100 metri liniari. Care inseamna aproape 50.000 de dosare cu hartii. Stie povestile scolilor din Capitala si vrea sa vada, in picioare, un Muzeu de arhivistica al invatamantului preuniversitar.
Respectul pentru foile-ngalbenite de vreme
Daca o cauti pe arhivista la inspectorat, ti se raspunde invariabil ca e in pod, la ale ei. Acolo, in patru incaperi, e arhiva curenta a ISMB-ului: documente din perioada 2001-2004. Restul, din 1968 pana-n 2001, se afla intr-o cladire din strada Ernest Brosteanu, unde functiona odinioara Scoala de fete nr. 118 si unde, si mai devreme, prin 1678, era un cimitir. Rodica Oteleanu are 43 de ani si stie multe povesti. Si are un adevarat cult pentru foile-ngalbenite de vreme, care respira istorie. O cunosc toti in inspectorat: se-agita, organizeaza expozitii si da zeci de telefoane. Unii ii zic pe sleau ca nu e sanatoasa, iar altii ii zic sa mai stea locului, ca n-are 20 de ani. In spatele tuturor sfaturilor si apelativelor se-ascunde insa admiratia pentru un om care n-a incetat sa se bucure de viata si de meserie. Recunoaste candid ca se simte ca o "fetiscana plecata de la parinti sa-si faca un viitor". Caci a luat-o, intr-adevar, de la zero: dupa divort, s-a mutat din apartamentul familiei intr-un camin al invatamantului preuniversitar. Camera in care sta e un muzeu in miniatura, caci peretii-s plini de acte si fotografii. Si, ca un arhivar care se re
