Asadar, dna Alina Mungiu Pippidi nu da doi bani pe Conventia europeana a drepturilor omului, cerand instaurarea prezumtiei de vinovatie, instrument pe care il foloseste de multa vreme in demersurile sale interne si internationale. Articolul din Romania libera este de-a dreptul socant. El trebuie tradus si trimis institutiilor europene. Romania termina anul asa cum l-a inceput, prinsa intre democratura endocrina si inexistenta unor proiecte clare pentru viitor.
Domnul presedinte a anuntat ca in 2006 va fi un jucator mai bun si mai activ, in special la sedintele Guvernului. E limpede ca stie ceva ori nu are incredere in cineva de vreme ce promite public sa fie omniprezent la Palatul Victoria! Anterior, domnul presedinte si-a subordonat serviciile de informatii printr-o decizie a CSAT, institutie care, iata, bate nu doar gradul, ci chiar Parlamentul.
Multi nu stiu ca in sistemul constitutional romanesc Presedintia este autoritate si nu putere. Faptul ca ea se transforma, devenind pe zi ce trece mai puternica decat Executivul, Legislativul si Puterea judecatoreasca, genereaza satisfactii si incurajari pe care istoria Romaniei le-a mai trait.
Dlui Traian Basescu nu i se poate reprosa ceva. Nu si-a ascuns niciodata dorinta de a fi un presedinte-jucator, de a trece, deci, ori de a forta, cel putin, delicata granita a separatiei puterilor in stat. Dupa Peter Bachrach si Morton Baratz puterea este un Ianus cu doua fete. O fata a exercitarii ei in mod fatis si observabil. Cealalta fata, ascunsa, implica mijloace precum controlul agendei, manipularea sau limitarea dezbaterilor la chestiuni secundare sau favorabile unei persoane. Presa portocalie si iacobinii din societatea civila sunt parte din fata ascunsa a puterii. Aceea care il ajuta pe dl Basescu sa creeze si sa exploateze dezechilibrele politice in detrimentul independentei puterilor statului, al si
