Nu mai departe de decembrie 2004 aveam sa auzim despre un program ambitios care sa reduca drastic coruptia si care sa introduca principiul integritatii publice ca principiu al guvernarii. Era un bun inceput pentru respectarea promisiunilor din campania electorala.

Dupa fix un an, avem sa auzim niste declaratii triumfaliste despre cum este Romania mai putin corupta decat unele tari ale Uniunii Europene si despre cum cel mai mare succes al primului an de guvernare este chiar combaterea coruptiei. Curiosi din fire, cativa “oengisti” ne-am apucat sa cercetam, dorind sa aflam ce s-a intamplat asa minunat ca sa ne putem bucura cu totii. Ce am constatat a fost ca, de lucrat, s-a lucrat, dar ca in bilanturi s-au strecurat cateva erori. Altfel spus, o politica publica se evalueaza prin impactul activitatilor, si nu prin numararea lor, guvernarea cuprinzand si atributul de coordonare si monitorizare a administratiei, iar abordarea instrumentelor noi se face prin exploatarea celor vechi, si nu prin abandonarea lor. Daca nivelul coruptiei s-a redus in privinta achizitiilor publice la care participa investitori straini, fapt demonstrat fara putere de tagada de raportul BERD, asta nu echivaleaza cu reducerea coruptiei in administrarea banilor publici, fie si numai prin faptul ca partea nu determina intregul, ci invers. La fel se intampla si cu palierele politic guvernamental si cel tehnic administrativ, unde, daca am avut un an cu mai putine scandaluri in care sa fie implicati ministri, asta nu inseamna ca s-a schimbat ceva la nivelul coruptiei medii si mici. Ce este relevant ca succes este scaderea cuantumului mitei din bugetul unei familii, ca efect general al scaderii puterii de cumparare a populatiei. Transparency International Romania face analiza politicilor publice anticoruptie pe cele trei componente ale unei strategii, si anume preventia, combaterea si sanctionarea.