In nici o tara responsabila, capitalul bancar autohton nu-si lichideaza toate pozitiile, fara a-si pastra macar acolo un cuvant de spus. Privatizarea BCR - nici nu conteaza de fapt catre cine si pe cati bani! - consemneaza iesirea probabil definitiva a capitalului autohton din sistemul bancar din Romania. Din Romania, intrucat romanesc nu i se mai poate spune! Sa plangem? Sau sa ne bucuram, caci nu am putea uita ca acesta s-a autodelegitimat, devalizand pur si simplu banci de stat si chiar banci private? Sa recunoastem deschis ca a fost vorba de furturi nu straine, ci get-beget romanesti si ca onor capitalul autohton nu prea are nas sa pretinda un tratament mai bun decat cel de care are parte.

De altfel, sa nu ne amagim. Ceea ce se va incasa pe BCR - admitand ca acest ceva va ajunge la poporul roman, sub forma sa zicem a unei portiuni de autostrada - nu va reusi nici macar sa compenseze ceea ce poporul roman a platit din buzunarul sau pentru jafurile de la Bancorex, Banca Agricola, Banca Dacia Felix, Bancoop etc.!

Iata de ce privatizarea BCR produce o dubla tristete. Tristetea ca altii iti pot pretinde instrainarea ca asigurare ca un nou jaf romanesc de tip Bancorex nu se va repeta. Si tristetea ca nu se va mai putea conta pe capitalul autohton in ipotetica dezvoltare a tarii.

Caci absenta capitalului autohton din banci nu este nicidecum vreun reper in experienta tarilor de elita europene in al caror club doreste si Romania sa intre. Nu exista tara vest-europeana fara capital autohton in propriul sistem bancar. Dimpotriva, fiecare dintre sistemele bancare europene este dominat de banci in care controlul apartine capitalului autohton. Cel german - de banci germane; cel francez - de banci franceze; cel britanic - de banci britanice; cel olandez - de banci olandeze; cel austriac - de banci austriece; cel italian - de banci italiene etc.! Nu exista