Pe domâ Puiu Novac l-am gasit, cum ma asteptam, la masa la "Pescarul", sub lotcile care sfideaza toate legile stiute, prinse pe perete, la inaltime. Pasiunea lui de o viata e pestele - nu sa-l prinda, ci sa-l gateasca si sa-l manance. Cum se apropie Sfantul Ion, iar prenumele sau, de-adevaratelea, este acesta, risc si-l intreb ce anume va pregati anul asta celor dragi, pe care-i va avea alaturi la ceas de sarbatoare. Ma astept sa-mi dea o reteta de peste (stiu si eu vreo cateva invatate de la dansul), dar raspunsul ma surprinde: "Am o pulpita de tap, mi-a adus-o cineva... O s-o gatesc cum stiu, cu garnitura de varza".
Nu ma indoiesc ca bucatele vor fi pe gustul mesenilor, fiindca domâ Puiu are o asa placere a gatitului cum nu mi-a fost dat sa mai intalnesc la nimeni. "E un impatimit", spun prietenii, care nu pregeta sa-l invite la masa ori la vreo petrecere... fiindca, cand il chemi, domâ Puiu, daca nu vine cu mancarea lui, gatita de-acasa, apoi atunci cu siguranta va prepara cine stie ce bunatati chiar in bucataria ta.
Sunt o norocoasa, pentru ca am dinainte reteta de pulpa de vanat, asa cum mi-a dictat-o. "Indiferent de vanat - ca e caprior, tap sau iepure - , carnea trebuie pusa la marinat. Marinada e un bait in care eu pun toate zarzavaturile: morcov, radacina de patrunjel, pastarnac, telina, apoi usturoi si ceapa, boabe de piper, concentrat de legume (in loc de sare) si apoi, cat e nevoie, o cana cu apa, una cu vin, una cu apa, una cu vin... Mai torn si putin ulei si las carnea in bait vreo 3-4 zile, la rece. In fiecare zi, carnea se intoarce de pe o parte pe alta. In a treia ori a patra zi, scot carnea si o asez intr-un vas cu apa rece pe care-l pun pe foc. Dupa ce da in doua-trei clocote, se mai tine 5 minute pe foc, se da deoparte si se lasa sa se raceasca. Daca o fierbi putin, carnea se fragezeste mai usor. Cand s-a racit, impanez carnea cu