- Diverse - nr. 3 / 6 Ianuarie, 2006 L-am cunoscut pe profesorul Ioan Coman, in vara anului 2000, dupa ce toate incercarile mele de a trata cumplita boala incurabila - hepatita de tip "C"_ au esuat. Relaxat, cu o privire blanda, increzator in succesele obtinute in cei peste 40 de ani de cercetare in domeniu, mi-a comunicat ca voi redeveni ceea ce am fost, adica o fiinta sanatoasa, care va putea avea si copii. Bineinteles ca in primul moment am avut indoieli, desi aveam cunostinta de cazuri asemanatoare tratate complet de dr. Coman. Dinamic, la cei peste 80 de ani ai sai, in care Bucurestiul strabatut la pas ii pare o mica asezare provinciala, imi spune pe un ton direct ca incepem tratamentul chiar in acel moment, si, nemaiasteptand, extrage o eprubeta in care se afla un lichid transparent cu nuante de roz, pe care si-l administreaza singur, pentru a-mi intari convingerea ca solutia nu-mi afecteaza organismul, dupa care ma invita sa urmez procedura indicata. Dupa administrare, catre orele serii, am simtit ca-mi cuprinde trupul un val de energie (despre care, de altfel, am fost avertizata), pe care l-am simtit toata saptamana, pana la a doua administrare a solutiei, si, tot asa, pana la epuizarea dozelor specifice primului tratament. Intrucat nu aveam nimic de pierdut, obsedata de ideea mortii, descurajata in acelasi timp de rezultatele laboratoarelor de analiza medicala care confirmau existenta hepatitei de tip "C", am hotarat continuarea tratamentului. Doresc sa precizez ca nu am folosit interferon, nici inaintea tratamentului administrat de doctorul Coman si nici dupa. Dupa cateva luni, am simtit ca incep sa revin la greutatea normala (anterior slabisem de la 65 kg la sub 50), moralul era ridicat si mi-am reluat serviciul. Dupa aproximativ sase luni de tratament, domnul Coman a insistat sa refac analizele medicale, pentru a ma convinge personal de efectele tr