In sala, dar si in clasamente, nici un om de cultura! Pentru izgonirea lor din sondaje, ziaristii neaosi ar trebui sa-si arunce pixurile sau microfoanele si sa cerseasca iertare societatii astfel deculturalizate. Inaintez anevoie printr-un Bucuresti nervos si hidrocarburic, invadat vesperal de siruri nesfarsite de masini zgomotoase si indivizi grabiti inspre oriunde; o ostire de navalitori moderni par insii acestia nevropati si bolizii lor metalici. Soferii se caznesc cu indarjire sa iasa din capcana deselor ambuteiaje si suduie pietonii rasariti alandala pe carosabil. Pietonii injura si ei, cu degetul mijlociu infipt in aer, asemenea unui obelisc al vulgaritatii insinuate, amplificand paroxistic tensiunea strazii. O galceava densa, incontrolabila, a instapanit Capitala in prag de Sarbatori si nici macar frigul decembric nu e in stare s-o domoleasca.

Dinspre Palatul Regal, Ateneul Roman, luminat feeric in culorile nationale, aduce cu un cuib de zane si printi. Un cuib parasit insa de inefabilul basmic, cum aveam sa constat trist in viermuiala de politicieni, gazetari, afaceristi, sportivi si artisti bastinasi, veniti sa-i aclame pe competitorii intens tatulicizati. Privesc personajele introlocate in impresionanta cladire si remarc cu amaraciune absenta oamenilor de cultura. Absenti nu numai fizic, ci si in clasamente, cu exceptia poetului Adrian Paunescu, nimerit din greseala pe o alta lista. Doar venerabilul Balaceanu Stolnici paseste seniorial si stingher prin inghesuiala ciocoilor de termopan, precum o naluca de boier scapatat. Apar balbele organizatorice. Invitatiile sunt de doua feluri: cu locuri si fara locuri. Cei care nu se regasesc in memoria indiferenta a calculatorului se intorc bosumflati acasa si bolborosesc "dulcegarii" de post. De post de televiziune, desigur! Se strang maini, se schimba inevitabile ipocrizii, se zambeste peltic, ca la orice mond