Ardeleanul, cand vede o girafa zice ca asa ceva nu exista. Ignorantul, cand nu pricepe un text, crede ca nici restul lumii nu-l pricepe. Momentul de varf al noptii de revelion, sosirea anului nou, a fost celebrat sonor in Piata Universitatii, apelandu-se indelung la "Carmina Burana" - ceea ce a pus flagrant in evidenta incultura enciclopedica a organizatorilor. Cantata de rezistenta a lui Carl Orff (alaturi de "Trionfi"), caruia nimeni nu se osteneste sa-i priceapa si versurile (de, e scrisa-n latina vulgara, germana veche si franceza la fel de veche...) a ajuns sa fie lipita aiurea, unde se cuvine si unde nu se cuvine, fie ca ilustratie muzicala la ispravile pompierilor, fie la sambata mortilor ori la balul bobocilor - fiindca acordurile majestuoase, generoase, solemne si ciudate (cvinte paralele!) par a sustine cu indreptatita potriveala orice traire mai apasata si mai exploziva. Ignoranta ilustratorilor Primariei a batut, de revelion, toate recordurile stupizeniei spectaculosului incult, potrivit din butoane, dupa ureche. "Carmina Burana" este o cantata si, nu-i asa, are... un text: poeme lumesti, datand de prin veacul XIII, gasite la o manastire benedictina si publicate abia in 1847. In difuzoarele Pietei Universitatii s-a putut asculta inclusiv textul, care, spre deosebire de asa-zisele versuri ale muzicii noastre usoare, isi propune sa si comunice niscaiva idei. Ceea ce a scapat cu totul atentiei "muzicienilor" organizatori ai Primariei, deprinsi sa considere textul un apendice neglijabil. Numai ca nu poti insoti (sa zicem) o ceremonie nuptiala cu piesa "Hai lelita-n deal la vie!", nici o inmormantare cu "Marinica, zis codasul", ori sa sugerezi forta destinului cantand "Sapte rate cracanate". In pofida aparentelor de suprafata, solemne si maiestuoase, "Carmina Burana" este o... apriga satira, ce ridiculizeaza tarele statului, ale bisericii, protesteaza im