Multipremiatul regizor Peter Jackson a dat cel mai mare chix din carieră cu "King Kong". Ieşit din perimetrul fabulos şi răsplătit de trei ori cu Oscar al "Stăpânului Inelelor", Jackson s-a Multipremiatul regizor Peter Jackson a dat cel mai mare chix din carieră cu "King Kong". Ieşit din perimetrul fabulos şi răsplătit de trei ori cu Oscar al "Stăpânului Inelelor", Jackson s-a descoperit subit gol-puşcă în faţa inspiraţiei. Stresat, probabil, de deadline-uri, regizorul a pus cap la cap imagini văzute în "Mumia", "Jurrasic Park" şi vechiul film "King Kong". Produsul finit, o ciorbă reîncălzită de efecte speciale, a bulversat şi a nedumerit o întreagă sală de cinema. După un preludiu de 45 de minute, în care nu se întâmplă nimic şi în care, chipurile, ar trebui să se dezvolte o poveste de dragoste între o actriţă şomeră şi un scenarist de teatru, eroii ajung pe misterioasa insulă "Skull", pentru a vedea dacă legendele despre o gorilă gigant se confirmă. Găsind, în final, arătarea uriaşă, exploratorii trebuie să se confrunte atât cu Kong, cât şi cu duşmanii săi naturali, dinozaurii. Primul pas pe insulă înseamnă şi contactul cu nişte băştinaşi nespălaţi, care îi umplu de sânge pe temerari şi o răpesc pe actriţa principală, oferind-o, în final, ca ofrandă măreţei maimuţe făcute pe calculator. După ce echipajul american se întoarce pe insulă pentru a recâştiga libertatea fetei, băştinaşii dispar, şi, ciudat, nu mai apar în tot filmul. În schimb, intră în acţiune dinozaurii, parcă trimişi de Spielberg cu tot cu mişcări şi mimică în filmul lui Jackson, care prosteşte spectatorul cu urmăriri şi salvări imposibile. Kong apare în a doua jumătate a peliculei de trei ore, blondina cucerindu-i inima cu strâmbături şi... bătăi de step. În rest, ţipete, gândaci scârboşi, oameni sfârtecaţi, replici sterpe... Nici vorbă de thriller fin, bine articulat de un scenariu inteligent... Păc